Clasificarea raselor de gâşte se face in general după greutatea corporala a păsărilor adulte neîngrăşate. Astfel ele se împart in trei grupe : gâşte grele a căror greu¬tate corporala medie este de 8 kg ; gâşte semigrele, cu greutatea corporala medie cuprinsa intre 5 si 8 kg ; gâştele uşoare având greutatea corporala medie mai mica de 5 kg. De asemenea, gâştele se clasifica după culoarea penajului: gâşte cenuşii si gâşte albe.
RASELE GRELE. GÂSCA TOULOUSE
S-a format in sudul Franţei, din gâştele locale, care crescute in condiţiile ecologice din împrejurimile oraşului Toulouse, au ajuns prin selecţie si alimentaţie raţională sa se evidenţieze printr-o producţie ridicata de carne si grăsime. Iniţial la acest material nu s-au urmărit caracterele morfologice, ci numai o greutate corporala cât mai mare si un schelet fin. Abia in ultima vreme s-au luat in considerare si caracterele de exterior. Gâştele Toulouse reprezintă tipul gâştelor industriale mai ales atunci când se cresc pentru producţia de ficat la aceasta rasa ficatul este foarte voluminos, ajungând la greutatea de 1 kg. S-au înregistrat insa cazuri când ficatul produs de gâşte a ajuns la 2 kg. Gâştele Toulouse se caracterizează printr-o carne gustoasa si bogata in grăsime.
Greutatea lor corporala medie variata in funcţie de condiţiile economice si de orientarea data selectiei. Astfel chiar in tara de origine exista doua tipuri ale gâşte Toulouse : un tip greu — tip agricol — la care femelele ajung in medie la 7—8 kg, iar masculii la 10—11 kg, un tip foarte greu — tip industrial —, la care gâştele cântăresc in medie 13—14 kg, iar ingrasate ating chiar 20 kg. Acest din urma tip se creste exclusiv pen¬tru productia de came grasa si ficat mare. Gâsca Toulouse are un ritm rapid de creştere, in condiţii prielnice bobocii ajung la virsta de 8—10 săptămâni la greutatea de 6 kg. Producţia de oua la gâştele din tipul greu este in medie 25 de oua in primul an si 40—60 oua in al doilea an, cu greutatea de 180—220 g. Cele din tipul foarte greu insa nu dau decât o producte medie de 15—25 oua anual. Ouăle, de regula, au un procent de fecunditate scăzut (45—50%). Capacitatea de ecloziune de asemenea este foarte slaba (23—45%).
Gâştele Toulouse sunt cloşti si mame rele (mai ales cele din tipul foarte greu) si aproape ca nu se pot folosi pentru clocit din cauza greutăţii lor mari. Bobocii cu toate ca au intensitatea mare de creştere, se cresc totuşi destul de greu, ei fiind sensibili atât la frig si umezeala, cit si la căldura mare. Mortalitatea până la 3 luni este de cca. 20%. Păsările adulte sunt greoaie, au temperament accentuat limfatic si nu se deplasează pe distante prea mari fata de adăpost. Ele pretind păşuni de calitate foarte buna. Penajul de culoare cenuşie este bogat, cu puf abundent si elastic. Din cauza ca sunt colorate, penele sunt mai puţin apreciate decât cele produse de rasele cu penaj alb. De la gâştele sacrificate se obţin in medie 500 g de puf si fulgi. Jumulite pe viu de doua ori pe an produc anual In medie 200 g de puf si fulgi. Gâştele Toulouse sunt frecvent folosite pentru ameliorarea materialului comun si pentru crearea de rase noi, mai productive si bine adaptate condiţiilor locale.
GISCA EMDEN
S-a format In Germania, in regiunea de pe ţărmul Marii Nordului. Ele sunt cunoscute încă din antichitate când romanii isi procurau din aceste regiuni gâşte si pene de gâsca. Forma actuala s-a obţinut prin infuzie de sânge de Toulouse, iar numele pe care îl poarta i s-a dat după oraşul Emden abia in jurul anului 1838. Infuzia de sânge de Toulouse s-a făcut in Anglia, in scopul măririi masivităţii corporale. Acest lucru s-a reuşit, insa in dauna rusticităţii si rezistentei. Gâştele Emden sunt păsări grele, care crescute in condiţii corespunzătoare cerinţelor ajung la greutăţi medii de 7—10 kg femelele si 9—12 kg masculii. Scheletul este fin si randamentul la taiere destul de mare. Carnea este gustoasa. Gâştele Emden au predispoziţie destul de accentuate spre îngrăşare si îngrăşate, pot ajunge până la 14—15 kg. Cu toată masivitatea lor, se deplasează uşor si păşunează foarte bine. Producţia de oua este destul de mare, de la o gâscă obţinându-se anual in medie 25—40 oua, fiecare de câte 160—200 g. Ouatul începe de regula prin februarie sau martie. Producţia de pene este tot atât de mare ca la rasa Toulouse fiind insa mai apreciată din cauza culorii albe.
Gâştele Emden nu sunt in general cloşti si mame bune. Bobocii au puful de culoare cenuşie si se cresc relativ dificil, deoarece sunt sensibili la intemperii si pretenţioşi fata de calitatea păşunii si condiţiile de adăpostire. In condiţii corespunzătoare de viata, au insa o creştere rapida, ajungând la vârsta de 8—10 săptămâni la o greutate de 4—5 kg. Greutăţile corporale indicate nu pot fi insa atinse decât in zone cu clime mai umeda, pe păşuni bogate si cu suplimente suficiente de hrana concentrate. Creşterea gâştelor Emden in regiunile cu clime mai aspra nu este economică, deoarece rasa a pierdut mult din rezistenta ei naturală prin încrucişări cu rasa Toulouse. Din această cauză, in condiţiile tarii noastre, gâştele Emden oricât ar fi îngrăşate, nu ajung la greutăţi mai mari de 7 kg.
GÂSCA HOLMOGOR
Această rasă este originare din Rusia fiind formată in regiunile Voronej si Kursk, prin încrucişarea gâştelor locale albe cu rasă Chineze. Este cea mai perfecţionata rasa de gâşte din Rusia. Are doua varietăţi: alba si cenuşie. Greutatea corporale a adultelor este in medie 9—10 kg la masculi si 7—8 kg la femele. Muşchii pectorali sunt foarte bine dezvoltaţi si inseraţi pe carena sternala de lungime apreciabilă. Bobocii sunt destul de robuşti si se dezvoltă ajungând ca cel mai târziu la vârsta de 7 luni să realizeze greutatea corporală caracteristica păsărilor adulte carnea produsa este gustoasa si suculentă, produce anual 15—30 ouă, uneori chiar 40—50 ouă, cu greutatea medie de 180—200 g. Sunt cloşti si mame bune. Este o rasa valoroasă, bine adaptată condiţiilor locale ; in climate mai aspre dau producţii pe care rasele Toulouse si Emden nu le pot atinge. GÂSCA AMERICANA (BUFF) Este una dintre cele mai apreciate rase de gâşte din continentul american. Cuvântul „buff" are semnificaţia varietăţii de cu¬loare a acestei rase, in sensul ca diferă mult de cenuşiul comun sau brun, cenuşiu al majorităţi raselor de gâşte. Culoarea gâştei americane este roşcata-gălbuie deschis. Ciocul este de culoare portocalie, cu ţinta de cu¬loarea cornului. Ochii au culoarea căprui închis. Picioarele sunt puternice, cu aplomb larg, de culoare roşie-portocalie. Greutatea corporala la masculi este in medie de 8,5—9 kg, la femele 7,5 kg. Producţia anuala de oua este in medie de cca. 30 bucăţi. gâsca Americana este o gâsca robusta, rezistenta, fiind mai puţin pretenţioasa la hrana si îngrijire, decât gâştele Emden si Toulouse. Atât adultele, cât si tineretul creste bine pe păşuni. In condiţii de creştere intensiva produşii obţinuţi pot fi valorificaţi ca boboci broileri si chiar pentru producţia de ficat.
GÂSCA AFRICANA
Ca rara de origine se presupune ca provine din Hindustan — India, fiind înrudita cu gâsca chineza. A fost descrisă pentru prima data in anul 1859 când au fost debarcate câteva exemplare in S.U.A., respectiv in Essex, Massachusetts. Din alte surse de informaţii se presupune ca ele au fost debarcate in Provinctown, Massachusetts, venind din Africa, in S.U.A., in cadrul expoziţiilor de păsări, au rămas cu denumirea de gâscă Africans. Prezintă un penaj bine strâns pe corp, cu un trunchi lung, larg si adânc, fără a avea o constitute grosolană. Are o voce joasă, clară, adâncă si muzicală. Culoarea penajului este gri pe partea laterală a corpului si gri-deschis pe piept si abdomen. Există si varietatea albă, la care ochii sunt albaştri, picioarele si ciocul de culoare portocalie.
Capul, partea superioara a gâtului si spinării sunt de culoare castanie-maro. La baza ciocului prezintă un caruncul si la gât bărbie (traista). Gâştele africane se cresc uşor, au viteză mare de creştere si aptitudini deosebite pentru îngrăşare. Producţia de ouă este in general mai mică decât a altor rase de gâşte, dar sunt considerate mai bune ouătoare decât rasa Toulouse si chiar Emden, caracter care se remarca printr-o bune precocitate a bobocilor care, in creşterea intensiva, la vârsta de 7—8 săptămâni atinge greutatea de peste 4 kg, cu un consum specific de 2,5—3 kg furaje. Deşi are aptitudini pentru îngrăşare, producţia de ficat este mijlocie, ceea ce face ca aria de răspândire a acestei rase să fie mai restrinsă.
GÂSCA UNGUREASCA
Se caracterizează prin culoarea alba a penajului, si o mărime mijlocie; masculii cântăresc 6,5 kg, iar femelele 5,5 kg. Produce anual 35—40 oua, cu o greutate de 160g/ou. Se remarca printr-o buna precocitate a bobocilor, care in sistemul de creştere in hale cu microclimat controlat, la vârsta de 7—8 săptămâni ajung la greutatea de 4 kg cu un consum specific de 2,8 kg nutreţ combinat. Prezinte aptitudini deosebite pentru ingrasare si ca atare pentru producţia de ficat, ce atinge greutatea de 600—700 g.
GÂSCA ALBA ITALIANA
Se caracterizează prin culoare alba a penajului si o mărime mijlocie ; masculii cântăresc 8 kg, iar feme¬lele 7 kg ; au pieptul adânc si larg. Produce anual in medie 30 de oue, cu o greutate de 165 g/ou. Se remarce printr-o buna precocitate a bobocilor, care in creşterea intensiva, la vârsta de 8 săptămâni ajung la greutatea de 4—4,5 kg, cu un consum specific de nutreţuri combinate granulate de 2,5—2,8 kg. De asemenea prezinte aptitudini deosebite pentru ingrasare si ca atare pentru producţia de ficat, ce atinge in medie 700 g.
GÂSCA CEHA
Se caracterizează prin culoarea alb-gri a penajului, mărime mijlocie, masculii cântărind 6 kg, iar femelele 5 kg. Produce anual 40 oue, cu o greutate de 140 g/ou, se remarca printr-o buna fertilitate si precocitate a bobocilor, prezentând in acelaşi timp si aptitudini pentru ingrasare si ca atare pentru producţia de ficat.
RASELE USOARE . GÂSCA CHINEZA
Gâştele Chineze sau gâştele leşeşti sunt originare din China de Nord. Epoca in care gâştele Chineze au fost introduse in Europa nu se cunoaşte. Penajul are culoare cenuşie, castanie sau alba, cele mai răspândite sunt insa gâştele cu penajul castaniu. Greutatea corporala medie este destul de redusa, gâscanii adulţi cântăresc 5,5 kg, iar gâştele adulte 4,6 kg. La vârsta de 1 an, gâscanii, au in medie 4,4 kg, iar gâştele 3,6 kg. In unele cazuri insa apar si exemplare cu greutate corporala mai mare, gâscanii adulţi putând ajunge până la 6—7 kg, iar gâştele adulte până la 5,5 kg. Producţia de oua a gâştelor din rasa Chineza, in special varietatea alba, este foarte mare (numita in tara de origine „Leghornul" familiei de gâşte). Ele produc anual 60—70 si chiar 100 oua, de 140—180 g bucata. De obicei gâştele produc 30—40 oua in sezonul de clocit si cca. 20—30 oua toamna. Când pasarile sunt întreţinute in condiţii corespunzătoare si când se urmăreşte atent împerecherea, eliminându-se masculii care manifesta tendinţa de monogamie, destul de frecventa la aceasta rasa fecunditatea ouălor ajunge până la 89%. Capaci¬tatea de ecloziune variază in jur de 85%, din ouăle introduse. Instinctul de clocit este foarte dezvoltat.
Bobocii, deşi in primele săptămâni sunt sensibili si cer o îngrijire mai atenta isi măresc repede rezistenta si de la vârsta de 2—3 săptămâni se cresc uşor. Gâştele Chineze suporta mai bine clima aspra si mai rece. Ele sunt păsări puţin pretenţioase in ceea ce priveşte hrana, necesitând insa cantităţi mari de furaje verzi. Când nu sunt întreţinute pe păşune, nutreţul verde trebuie administrat sub forma tocata. In general sunt păsări mai blânde, fără a avea caracterul agresiv specific gâştelor (mai ales gâştele comune). Aceasta face ca sa poată fi crescute bine in loturi mari. Penajul este mai puţin apreciat decât al celorlalte gâşte, deoarece penele au rahisul mai lung.
GÂSCA FRIZATA DANUBIANA
Sunt răspândite in regiunea Dunării si litoralului Marii Negre, până in regiunea Caucazului. Penajul este de culoare cenuşie sau de culoare alba. Greutatea corporala variază intre 4 si 5 kg. Producţia de oua este de 10—25 bucăţi anual, cu un procent ridicat de fecunditate. Sunt bune cloşti si bune mame, iar bobocii se dezvolta bine si se cresc uşor. Penajul acestor păsări si mai ales al celor de varietate alba este de calitate superioara. Păsările sunt rustice, rezistente si bine adaptate la condiţiile locale. Ele folosesc bine atât păşunile, cit si suprafeţele de apa.
GÂSCA CANADIANA
Este originară din partea răsăriteană a Canadei. Se caracterizează printr-o prolificitate redusa, producţia de ouă fiind in medie de 5-8 ouă pe an. In condiţii de întreţinere si alimentaţie corespunzătoare pot produce ouă in două sau trei cicluri intr-un an. Sunt bune cloşti si bune mame. Vârsta de reproducere este de asemenea tardivă, apreciată la 3—4 ani. Masa corporală a masculului este in medie de 5,5 kg, iar la femelă 4—4,5 kg. Caractere de exterior : capul este relativ mic, expresiv, gâtul lung fiind purtat tot timpul vertical; pieptul este plin, larg, dar nu prea adânc. Culoarea penajului prezintă unele particularităţi. Ciocul, capul, gâtul si ochii sunt de culoare neagră. Pe cap prezintă două pete aproape albe, de formă triunghiulară, plasate in partea posterioara a ochilor, ce se întâlnesc sub gât. Corpul si spinarea au culoarea cenuşiu-închis. Coada este nea¬gră, cu luciu strălucitor, iar pieptul si abdomenul sunt albe.
GISCA EGIPTEANĂ
Este una dintre gâştele cele mai mici, atât ca talie, cât si ca masă corporală. Ca si gâsca Canadiană se caracterizează printr-o producţie redusă de ouă, respectiv 6—8 ouă pe an, uneori după primul ciclu, ouăle sunt îndepărtate de cuib. Masa corporală la mascul este de numai 2,5 kg (la femela de 1,8 kg). Caractere de exterior: ciocul de culoarea purpurei, prezintă un inel ce înconjoară ambele mandibule. Ca forma, ciocul se aseamănă cu al rasei Carina Moscata. Ochii au culoarea galben-portocaliu, capul este gri-închis (mai închis pe creştet). In jurul ochilor prezintă inele, formate din pete circulare de culoarea maro-castaniu. Gâtul este gri-deschis, mai închis pe partea superioara. Spinarea este tot gri-închis, cu nuanţe de negru spre coadă. Corpul si aripile sunt brun-roşcate, cu reflexe irizate, strălucitoare. Pieptul si abdomenul sunt galben-pal, cu o pată circulară de culoare neagră in capul pieptului (absentă la boboci). Picioarele sunt de culoare roşie-portocaliu. O caracteristică la aceasta gâsca este aceea că la articulaţia cotului anterior prezintă un fel de pinteni, ce pot fi puşi in evidentă prin palpare.
GÂŞTELE COMUNE
In tara noastră gâştele comune au o răspândire apreciabilă, fiind reprezentate prin gâşte de culoare albă si cenuşie. Greutatea corporală medie a masculilor este de 4—4,5 kg; la unele exemplare crescute si îngrăşate in condiţii bune poate ajunge la 6—7 kg. Greuta¬tea femelelor este de 3—4 kg. Carnea este foarte gustoasă, cu ficat de calitate superioara. Produc anual 15—20 ouă, uneori până la 30 de ouă, cu un procent mare de fecunditate. Sunt păsări rezistente, puţin pretenţioase la hrană si foarte bine adaptate la condiţiile naturale din tara noastră. In general, sunt pasări valoroase, care poseda o serie de însuşiri remarcabile ce pot fi dezvoltate mult prin selecţie.
GÂŞTELE BĂNĂŢENE
Reprezintă o populaţie neomogenă, ce provine din încrucişarea întâmplătoare a gâştelor comune cu rase mai grele, in special cu rasa Emden. Ele sunt destul de bine răspândite in Banat si Câmpia Tisei, unde sunt mult apreciate. Gâştele Bănăţene se caracterizează in general printr-o greutate mare si printr-o aptitudine mai accentuată la îngrăşare, decât gâştele comune. Se consideră că ele reprezintă un material foarte valoros pentru crea¬rea unei gâşte semigrele, adaptate la regiunile din vest ale tării.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.